Tel/fax: 0269-210082 (Învăţământ liceal) / Tel: 0269-214781 (Învăţământ primar şi gimnazial)
directiune@cnogsibiu.ro / secretariat@cnogsibiu.ro

Octavian Goga: “Veniţi la sânul meu cu toţii…”

În lucrarea istoricului Constantin Popa, este prezentată evoluţia şcolii din Răşinari: «Elevii aveau acces prin trei intrări, din curtea şcolii, iar coridoarele au fost pavate cu piatră colorată. Sfinţirea clădirii, după renovare, s-a desfăşurat în ziua de 10/23 octombrie 1904 prin asesorul Matei Voileanu, ca mandatar al mitropolitului Ion Meţeanu, asistat de preoţii locali Iosif Goga, Maniu Lungu şi Vasile Runcean, în prezenţa asesorului consistorial Lazăr Triteanu. (…)».

Din Anuarul I al „Şcoalei poporale-română greco-orientală” (pe anul şcolar 1905-1906), publicat de directorul Moise Frăţilă, am reţinut pasajul din cuvântarea asesorului M. Voileanu, care „face amintire despre bunul renume, ce şi-l câştigase şcoala din Răşinari încă din timpuri foarte îndepărtate, prin puterile didactice cari s’au aplicat la această şcoală; îngrijindu-se antestătătorii comunei a alege întotdeauna ca învăţători bărbaţi vrednici, zeloşi şi deplin cualificaţi, prin zelul şi destoinicia cărora şcoala noastră a ajuns a fi numărată şi recunoscută între cele dintâiu şcoale din patrie, fiind cercetată nu numai de fii de-ai comunei, dar şi de alţi băieţi şi fetiţe veniţi până şi din cele mai îndepărtatea locuri ale patriei. (…)».

Primul Anuar al şcolii prezintă şi cuvântarea părintelui Iosif Goga, tatăl poetului, acesta inspirându-se din Isaia: «… „Scoală-te, luminează, căci lumina ta a răsărit şi mărirea Domnului s’a coborît asupra ta”. În cuvântarea sa – părintele Goga – vorbind publicului despre cele două aşezăminte ale omenirei, cari sunt mai deaproape înfrăţite cu vieaţa ei pământească, cu pornirile minţii şi inimei sale – despre biserică şi şcoală – pe cari le numeşte două faruri de lumină şi adevăr – îl asigură, că toare razele fericirei din vieaţa pământească şi din viaţa de apoi – purced din aceste două. Arată, cum biserica prin învăţăturile sale întăreşte pe om în credinţa despre nemurirea sufletului, despre întoarcerea acestuia la ziditorul său şi despre răsplata faptelor sale aici pe pământ. Biserica dă omului tărie de muncă şi îi propovădueşte cea mai frumoasă răsplată, iar şcoala îi luminează mintea, făcându-l mai înţelept şi mai bunea este adevăratul izvor de fericire al unui neam. Încă din timpuri foarte îndepărtate aceste două aşezăminte s’au sprijinit una pe alta, fiind deopotrivă cinstite de toate popoarele.

Răşinari

Îndeamnă pe cei existenţi a sprigini din toate puterile şi în toată vieaţa biserica şi şcoala – având noi Românii din această ţară cea mai mare lipsă de razele binefăcătoare ale acestor două fortăreţe, în cari se păstrează neştirbită fiinţa noastră de români. Scoate la iveală vrednicia fruntaşilor răşinăreni din trecut, a directorilor şi învăţătorilor acestei şcoli – arată, cum prin bunaînţelegere – actualii fruntaşi s’au arătat demni urmaşi ai antecesorilor lor, ridicând acest edificiu pompos, prin care câştigatu-ş’a încă un drept la întâietatea de care a fost părtaşă totdeauna comuna Răşinari. Sfătueşte, ca şi de aci înainte să ne nizuim cu toţii a trăi în bunăînţelegere şi armonie – şi atunci vom putea spera la binecuvântarea atotputernicului Dumnezeu, pe care-l roagă, ca să-şi reverse darul Său cel bun asupra comunei şi şcoalei noastre. *** Edificiul cu etagiu renovat şi adaptat în anul 1904 având cătră piaţă o faţadă foarte frumoasă – impunătoare chiar – atrage atenţia tuturor trecătorilor, făcându-i să admire acest monument cultural.

Închisorile cu grilagiu dinsus şi dinjos de edificiu – unde se află şi câte o întrare în curtea şcoalei – contribuesc foarte mult la înfrumuseţarea acestuia. Nu mai puţin impunător se prezintă edificiul privit din curtea şcoalei, având şi aici o faţadă admirabilă – cu deosebire partea adaptată – carea cuprinde 4 sale. Edificiul are trei întrări – toate dn curtea şcoalei, ambituri pavate cu petri pătrate cimentate – cel de jos cu petri de culoare cenuşie, iar cel de-asupra cu petri de diferite colori. Cuprinde 13 sale – opt sale de învăţământ şi o sală mare festivă pentru examene şi alte festivităţi: o sală pentru comitetul parohial, alta pentru cancelaria directorului, una pentru biblioteca şcoalei şi recuzitele de învăţământ, care se foloseşte şi ca sală de întrunire a corpului didactic, în fine o odaie pentru pedelul şcoalei». În Anuar, se consemnează „3.Un act din condica parohială”: «În condica parohială s’a eternizat următorul act: Pro memoria. Ziditu-s’a şcoala română greco-orientală din Răşinari în anul 1836 dupăcum arată documentele din arhiva parohială, renovatu-s’a şi s’a adaptat în anul 1904 (…) Răşinari, ziua Învierii, 17 Aprilie 1905. Iosif Goga».

La începutul activităţii şcolii (conform protocolului din 1837/38), aflăm că: «şcoala era împărţită în „şcoala nemţească” şi „şcoala românească”, iar anul şcolar în două cursuri, „cursul de iarnă”, care se încheia prin examen public ţinut în a doua jumătate a lunei Martie şi „cursul de vară”, care se încheia în a doua jumătatea a lunei Iulie, st. v. asemenea prin examen public…». Cu litere de aur, consemnat în istoria şcolii, este anul 1847. Reproducem un pasaj din primul anuar al şcolii: «5.Patronul şcoalei. În acest an şcolar, la 25 Martie 1847, zi de mare însemnătate pentru şcoala din Răşinari, avut-a comuna noastră deosebita fericire a fi vizitată de „Marele” bărbat al bisericei noastre şi naţiunei române, Andreiu, pe atunci arhimandrit al mănăstirei Covil şi vicar general al rom.gr.-or. din Ardeal – însoţit de protopopul Sibiiului Moise Fulea – despre care înaltă vizită luatu-s’a notă în protocolul de clasificaţiuni (…) Această notă – scrisă cu litere cirile – de mâna dibace a conducătorului de atunci al şcoalei, fiind de interes general pentru toţi Românii, prin care destul de lămurit arată-ni-se viul interes şi dorul ce-l purta „nemuritorul Şaguna” încă de pe atunci pentru binele şi înaintarea poporului nostru, pentru ridicarea şcoalei, bisericei şi naţiunii noastre, pentru ameliorarea sorţii fraţilor săi, o las să urmeze din cuvânt în cuvânt: „În 25 Martie 1847, sărbarea Buneivestiri, carea au căzut în a treia zi a Paştilor (…) s’au ţinut sfinţirea apei. După aceea prin un cuvânt nimerit şi pătrunzătoriu au descoperit, şi arătat mărimea faptei şi întreprinderei cu zidirea Şcoalelor, prin carea au pus întâiul fundament al luminării şi creşterii cuviincioase a Tinerimei locale, au deschis cale cătră un viitoriu mai bun, unde Comunitatea îşi va avea din sînul său păstori sufleteşti harnici şi destoinici, mădulari şi ocârmuitori trebnici şi de binele de obşte înaintători (…) Iară mai pe urmă, (…) orândui, ca în tot anul la sărbarea Buneivestirei, preoţimea locală, după săvârşirea slujbei bisericeşti, în aseminea chip să înoiască acest act al sfinţirei apei în edificiul Şcoalei, fiind de faţă toţi mai marii Comunităţii, şi această sărbătoare a Buneivestiri să fie privită de Patroana Şcoalelor»..

Tânărul elev, Octavian Goga, urmează şcoala din sat în perioada 1886-1890, în toamna anului 1886 începând şcoala primară. Această şcoală, devenită în timp monument istoric, l-a inspirat să scrie nemuritoarele versuri din poezia “Copiilor”: «Veniţi la sânul meu cu toţii,/ Copii cu frunţile senine,/ Veniţi să primeniţi izvorul/ Nădejdii mele de mai bine/ Voi sunteţi roua dimineţii/ Ce scânteie neştiutoare/ Că poartă-n ea întreg argintul/ Curat al razelor de soare./ Din glasul vostr-un dulce clopot,/ Ce mângâie-un amurg de seară,/ Învaţă sufletul meu, bietul,/ Să creadă-n flori şi-n primăvară./ Şi parcă înţeleg mai bine/ Privighetoarea care cântă …/ Veniţi, veniţi! Mi-eatât de dragă/ Zburdălnicia voastră sfântă./ Căci râsul vostru plin, năvalnic,/ Ca unda râului de munte,/ Îmi amuţeşte-ndurerata/ Poveste-a firelor cărunte./ Şi parcă-mi picură un cântec/ La poarta minţii mele reci:/ O dulce-ntârziată rază/ Din raiul meu pierdut pe veci …/ Copii, cu ochii mari şi limpezi/ Ca raza nopţilor albastre,/ De ce purtaţi şi voi osânda/ Ce-a scris ursita firii noastre?/ O jale sufletu-mi despică/ Şi-mi frânge visurile-n două,/ De glasul minţii mă cutremur: … Şi voi veţi fi asemeni nouă! … ».

 

Acest articol semnat de Marius HALMAGHI a fost publicat şi în tribuna.ro

Citiţi articolul anterior, semnat de jurnalistul Marius Halmaghi, autorul seriei de articole dedicate anului Goga, aici.

 3,888 total views,  6 views today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.