Recital de poezie ,,De dor de Eminescu”

Despre Eminescu s-au spus toate cuvintele de preț ale limbii române, fără nicio tăgadă, încât a vorbi într-un mod original despre Poet devine o încercare temerară. De ce e mare (încă) eternul nostru romantic?
Poate că nu doar prin forma pe care a dat-o limbii române, extrăgând esențele din simplitatea ei originară pe care a dus-o la puritatea cristalului închis în piatră, pentru că știm că a muncit enorm în căutarea perfecțiunii, murind cu gândul că nici măcar nu s-a apropiat de ea.
Mai degrabă prin puterea de neimaginat cu care a trăit toate întâmplările vieții, în care a ars atât de profund, încât, topindu-și toate rezervele sufletești, nu e de mirare că a ajuns la epuizare. Cu adevărat impresionantă este gama infinită aproape de sentimente pe care le-a exprimat, mai mult sau mai puțin metaforic. Cred că un psihanalist s-ar simți descumpănit în a le cerceta, arhiva și explica, deși rezultatul acestei întreprinderi ar putea fi cutremurător. Blestem sau fericire această capacitate de „a bea până în fund voluptatea morții neîndurătoare”?

Un tablou al intensității trăirii care ne face să ne simțim insignifianți, noi, cei care trăim de azi pe mâine, pierduți printre paragrafele prozei contingentului…

Cel mai frumos dar pe care îl putem face acestui mare poet este să-i (re)citim opera. Am făcut lucrul acesta în chiar ziua naşterii Sale, în compania actriţelor Ioana Blaga Frunzescu, Gabriela Neagu, Rodica Mărgărit şi Lerida Bucholtzer, de la Teatru Naţional Radu Stanca din Sibiu, partenerul nostru fidel în cadrul manifestărilor culturale şi literare.

 14,244 total views,  11 views today

Mircea Cătălișan