Despre adolescenţă

“Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.” Michel Houellebecq

A fi părinte de adolescent nu e deloc o sarcină uşoară. Probabil mulţi se gândesc destul de des la celebra expresie: “Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari.”

Undeva între cele două vârste, copilărie şi maturitate, se află adolescenţii, care străbat una dintre cele mai frământate perioade din formarea lor, dar şi cea mai “interesantă” totodată, pentru cei aflaţi de partea cealaltă a baricadei.

Atitudine de frondă, primele răspunsuri obraznice, detaşarea tot mai accentuată de mediul familial şi orientarea către grupul de prieteni, dar şi cea mai complexă perioadă de învăţare la nivelul şcolii, prima iubire şi prima dezamăgire, speranţe, iluzii şi castele de nisip, atât de multe aspecte existenţiale se regăsesc în etapa aceasta a vieţii încât ea devine dificil de definit sau de caracterizat. E vârsta primei iubiri şi a primei decepţii, a conflictelor ascuţite de personalitatea în formare ce îşi caută cu dificultate forma ideală, a chiulului care uneori este o aventură de neratat şi a lungilor dimineţi cu promisiuni întârziate de trezire în timp util…

Câte şi mai câte încap în aceast cuvânt care nouă, părinţilor (dar şi profesorilor), ne stârnesc nostalgii…

Şi totuşi, există o soluţie pe care o putem aplica şi noi, adulţii: motivaţia de a merge mai departe, gândul acela din fiecare dimineaţă, care ne face să avem un scop, un obiectiv, o direcţie, să ne provocăm limitele şi să fim încrezători în faptul că le putem depăşi prin forţele proprii.

Asta este o cale pe care adolescentul nostru va putea păşi fără să se teamă: gândul la o carieră, la viitor, la propria devenire, la urcuşul pe care va trebui să-l lase în urmă cu ambiţie, încredere, stimă de sine şi conştiinţă.

De aceea, clasele a opta şi a douăsprezecea sunt foarte importante, şi de aceea venim în întâmpinarea preocupărilor voastre, dragi părinţi, pentru că şcoala este, nu-i aşa, a doua casă a copilului vostru.