Ziua Bibliotecarului 2018

Criza lecturii în contextual virtualizării informaţiei

Lectura reprezintă o formă de petrecere a timpului liber care nu numai că detensionează și relaxează, ci și educă și dezvoltă mental. Din punctul meu de vedere, afirmația lui Nicolae Manolescu este perfect valabilă deoarece, deși este vizibil faptul că în ziua de azi lectura nu mai reprezintă o atracție în rândul copiilor și al tinerilor, totuși ar trebui să situăm această activitate printre preocupările noastre de bază. Doar citind ne putem îmbogăți cunoștințele și lărgi orizontul. În primul rând, prin lectură putem pătrunde într-o lume total diferită de cea în care trăim, fiind puși în situații noi, petrecute în medii diferite și săvârșite de personaje care, prin comportamentul lor, ne pot influența personalitatea. Se stabilește, astfel, o relație cu totul specială între autor, personaj și cititor. Citind avem ocazia să ne regăsim în personajele din carte, să trăim în felul nostru sentimentele pe care încearcă să le transmită autorul.

Izvor nesecat de cultură, cartea începe să fie subestimată de către omul modern şi nu mai este la fel de apreciată ca odinioară. Ştim cu toţii că se poate trăi şi fără ea – mulţi oameni au reuşit în trecut – însă, după părerea mea, în afara cărţii nu se poate concepe în ziua de azi o cultură sistematică a omului şi, mai ales, a societăţii. O carte bună ne provoacă să întoarcem spatele realităţii şi să rămânem cu ochii larg deschişi spre uşile-perspective din faţa noastră. După spusele filosofului Constantin Noica, nu doar trupul omenesc poate fi nespălat, ci şi mintea, spiritul. În acest caz, cartea se presupune a fi un soi de săpun spiritual. De asemenea, ea nu există doar în raport cu noi înşine, ea ne permite să stăm de vorbă cu departele fiecăruia dintre noi şi să fim contemporani cu Aristotel sau Picasso.

Lectura este primordial în viața omului pentru că îl formează așa cum nimic altceva nu cred că reușește. Din păcate tot mai puțini adolescenți citesc lectură particulară în timpul lor liber. Unii din lipsa timpului, altora pentru că nu le place această activitate, iar alții sunt atrași de calculator și nu de cărți. Dacă un tânăr nu citește este în primul rând vina părinților. Copiii trebuie învățați încă de mici cu acest obicei. Uneori chiar obligați. Pentru că un copil neîndrumat, foarte rar va face o astfel de activitate din propria inițiativă, de aceea este bine să le insuflăm de mici copiilor noștri iubirea pentru lectură.

Un copil neîndrumat de părinți foarte târziu își va cunoaște vocația și pasiunea pentru ceva, de aceea este bine să facem tot ce ne stă în putință pentru a călăuzi copilul către activități care să îl formeze frumos ca om. Dacă sportul și dansul mențin sănătatea fizică și îi fac disciplinați, lectura însă are mult mai multe beneficii. Cititul este cea mai frumoasă și mai înălțătoare îndeletnicire din punctul meu de vedere și poate transforma un om. Adevărat, în bine sau în rău, depinde ce citești și cum folosești informațiile pe care le asimilezi, dar per ansamblu, cartea nu aduce decât lucruri bune și frumoase.

Nu de puține ori am întâlnit persoane care au dificultăți în exprimare și nu cunosc sensul multor cuvinte. Lectura ajută adolescentul să se exprime, îl învață cuvinte noi, noi sensuri și noi informații. În momentul în care citești mai multe cărți, afli lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le trăiești, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști. Și astfel adolescentul devine mai ambițios, își va dori să reușească în viață. Va învăța să privească lucrurile din mai multe unghiuri și nu va mai fi închistat.

Lectura unei cărți aduce liniște interioară, aduce odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru om. Dacă acesta suferă, să spunem, cititul îl va ajuta să se sustragă de la zbuciumul său, va descoperi noi posibilități. Pentru că eliberându-și creierul de stres, va găsi soluții. Cititul vindecă. Cartea înseamnă relaxare și plăcere.

Foarte mulți dintre cei care citesc au o cultură generală demnă de invidiat. Școala nu reușește să acopere tot ceea ce noi ar trebui să știm, ea nu va putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este esențial să citim cărți. Întotdeauna autodidacții sunt de cele mai multe ori mult mai deștepți decât cei care au mers pe un singur fir al educației. Citește orice, este bine să știi din toate câte ceva.

În toate cărțile sunt personaje bune și personaje negative. Și aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc rău. Pe principiul binele învinge răul, tânărul va învăța că prin tertipuri și răutate nu va ajunge nicăieri. Și datorită cărților își va dori să fie bun, drept, muncitor.

O persoană care citește se va putea integra oriunde și în orice grup. Datorită cunoștințelor sale va putea să poarte orice discuția și va reuși să se facă plăcut și apreciat. Cartea oferă tânărului o strălucire aparte.

În cărți sunt dezbătute toate problemele omului, toate riscurile, eșecurile, împlinirile și reușitele. Citind, vom învăța să le înfruntăm cu optimism și curaj. Lectura formează un om, face dintr-un tânăr cu multe temeri, un om matur capabil. Face omul inteligent, romantic, respectuos, tandru, luptător, încrezător, curajos, bun, milos și așa mai departe. Practic îi arată care sunt adevăratele valori ale vieții.

Prin lectură, omul e împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul reușitei.

Nimic nu se compară însă cu plăcerea ţinerii în mână a unei cărţi, cu dorinţa de a o citi: poate fi una veche, pe care o căutai de mult şi ai avut bucuria s-o găseşti, poate fi bucuria atingerii cărţii abia ieşite de sub tipar, pe care o aşteptai sau la care nu te aşteptai, dar îl cunoşti pe autor, după alte lecturi. În timp, lectura bună te face beneficiarul progresului în spiritualitate pe care l-a reprezentat tiparul: lectura contează pe judecată, pe înţeles, stimulează aceste însuşiri ale intelectului, superioare percepţiei mai întâi (dar poate şi până la urmă doar) senzoriale, auz, văz, spre care ne-au îndreptat, simplificator, radioul şi televiziunea. Citind numai de pe internet, chiar texte îngrijit redactate, persoana se desprinde de semnele diacritice. Mărginirea la bloguri, îndepărtează şi de gramatică, şi de ortografie.

Cartea are o identitate: un autor, a cărui biografie o poţi afla, are ea însăşi un destin, te leagă, indirect, într-un dialog în timp, de cei care au citit-o înaintea ta, printre aceştia poate chiar părinţii tăi; o poţi recomanda celor apropiaţi, o poţi dărui celor dragi. Practicarea lecturii contribuie, şi pe această cale, la conturarea şi împlinirea personalităţii, prin instituirea stării de autoexigenţă.

Chiar dacă mulţi sunt de altă părere, eu consider că secolul vitezei reprezintă un avantaj pentru iubitorii de carte. De exemplu, după o lună de lectură, cititorii se află cu o treaptă mai sus decât cei care sunt dependenţi de site-urile de socializare (pseudosocializare, aş adăuga eu).

Prin urmare, cartea rămâne esenţială în viaţa omului, indiferent că generaţiile se schimbă, iar lumea evoluează şi involuează deopotrivă.  Lenea şi faptul că nu reuşim să ieşim din zona noastră de confort ne ţin departe desurplusul de cultură. Orice carte este dificil de citit cu adevărat. Trebuie să empatizezi măcar cu unul dintre personaje sau să ai o reacţie (pozitivă ori negativă), să îţi cunoşti limitele propriei subiectivităţi.

Să porţi cartea cu tine ca pe un strat solidificat de cunoştinţe în subconştient (în formă latentă, dar cu prezenţa vizibilă) şi, cel mai important, să nu-ţi uiţi bagajele intelectuale în gara realităţii empirice atunci când te urci în trenul destinat imaginarului artistic. Clonă a mai multor fiinţe dihotomice (trup şi suflet), cartea reprezintă viaţă. Viaţa un alt nivel.

Bibliotecar, Schiau Ramona

 9,512 total views,  17 views today

Mircea Cătălișan